...urmarind ultimele intamplari din viata mea, ma intreb ce ii face pe barbati sa fuga? Adica, exista un El, un individ cu care am fost cuplata, mai mult necuplata, cu care mi-as fi vazut un viitor mai mult sau mai putin fericit, totusi un viitor. Acest individ nu era nici prea prea, nici foarte foarte, dar imi oferea la un moment dat un sentiment de siguranta. Atunci cand era aproape, era bine...Problema intervine atunci cand i se pune lui pata si dispare, fara a mai da niciun semn, timp de o saptamana, doua sau chiar o luna.
Prostia mea a fost ca l-am primit inapoi, desi am trecut prin sentimente diverse vis-a-vis de el. Am fost constienta de faptul ca problema nu era neaparat la mine. Adica a plecat si cand ne-a fost bine si cand ne-a fost rau. Stiam ca pleaca pentru ca voia altceva...insemnand alta pizda...desi, din cunostinte pur anatomice, stiu ca toate le avem la fel, in acelasi loc pozitionate.
Si totusi, de ce se intoarce? De ce trebuie sa trecem prin aceleasi si aceleasi nopti nedormite, de juraminte ca va fi bine, de lacrimute de iertare, de explicatii si cerinte din partea unuia sau altuia? Daca vrei sa pleci, du-te si nu te mai intoarce, dar daca vrei sa ramai, fa-o! eu sunt dispusa sa accept ambele situatii pentru ca nu-mi doresc complicatii, ci liniste, vreau liniste!
Nu vreau sa alerg dupa barbati, nu vreau sa ma rog de nimeni sa stea langa mine, cine ma vrea o face pur si simplu...nu cer dragoste, doar un pic de respect. Si aud si acum in minte: "Ceri prea mult!" WTF??!?
Cateodata, vreau doar sa fiu lasata in pace....
