Another kind of touch

You are playing with your fingers in my messed up hair after our last game...Than, you close my eyes, and somehow manage to get inside my soul....and there, you spend hours trying to rebuilt it, to make it whole again, to make it alive again, find out which are the missing pieces and replace them...

You take my arms and put them around your neck, making me hold you so tight that at some point we merge, and we just become one, learning to breath in the same time, learning...how to learn again...

You are creating Worlds for me and with another kind of touch, you make me scream from the top of the World "I AM HAPPY, MY LOVE!!!!!!". Again, there is no limit, not even the sky holding me whenever I might loose my equilibrium...

Janice Joplin....I still smell like you...Cigarettes...Your look that tells me more than one thousand words...A better you every time we meet...

With another kind of touch, you will manage to redo the puzzle and to see it shine colors that you've never seen in your life.

..........................

I linger in bed, next to you...Today I woke up again with my head on your chest...There is just a thin arrow of light passing through one corner to another ...Around the room, proofs of the last night "representation"...I watch you for some minutes...counting your breaths...listening...just the rhythmic beat of your heart. Now, I can feel the peace that you are giving me...now I know why I am missing you some times...It's all because of another kind of touch...

Gata!

Experimentul cu blogul acesta s-a incheiat.
Drumurile mele si ale lui Miss Lefty se despart in doua bloguri diferite:

Al meu: http://onceuponamay.blogspot.com/

Si al ei: http://the-last-train-to-wherever.blogspot.com/

Va multumesc!

Pur si simplu

Cand crezi ca totul s-a prabusit, primesti ceva de genul:

"Dupa cum iti imaginezi...sint in aceste minute, in culmea fecunditatii intelectuale si lingvistice. Declansate de existenta ta. "...

Raspunsul meu: "asta cred ca e cel mai complicat compliment pe care l-am primit vreodata!"

"Da, dar e un compliment care a venit din suflet, si a fost nascocit de neuroni care isi ciulesc coada doar la auzul numelui tau. Nu e doar un compliment care se poate culege oriunde sau care a fost spus de alte persoane altor persoane de nenumarate ori. "

Frumos.... si totusi, smulge un zambet...si atat.

Cafea in Gara de Nord

Cu cateva dimineati in urma, intr-o cafenea din Gara de Nord, m-am trezit prinsa intr-un mixt de oameni. Un mixt atat de profund incat, dupa ce am ras initial la prima observare, am inceput sa ma gandesc serios la paradoxul care mi se desfasura prin fata ochilor. Ma aflam prinsa intre artisti si betivi, desi de multe ori aceste doua categorii se intrepatrund... La o masa, un grup de tineri recitau poezii si vorbeau despre arta.. La o alta masa, un domn cu nivelul de alcoolemie ridicat spunea bancuri porcoase si... recita poezii mai deocheate. Tot o forma de arta. M-am surprins privind defilarea lui Eminescu, Nichita stanescu si altii, amestecata cu iz de Saniuta si Unirea, stropita cu miros de cafea proaspata si muzica de club. Iar eu fumam o tigara si zambeam ironic la ce se intampla in jurul meu.

Oare sa fi avut intr-adevar la ce sa zambesc? Problema este ca nu ma deranja neaparat izul de alcool, cu asta m-am obisnuit, imi provoca doar o stare de iritare. Ma amuza de fapt defilarea de arta. Mi se parea grotesca, nefireasca. Problema de fapt nu era la ei, ci la mine. Cand oare am devenit atat de cinica incat arta - o parte semnificativa din viata mea, sa ma faca sa zambesc ironica, indiferent de mediul in care se desfasoara?Poate ca o astfel de intamplare si existenta a astfel de oameni mi se par atat de nefiresti incat le consider ridicole? Poezia creatie proprie am considerat-o ieftina, discutiile despre opera le-am vazut ca pe bravare si totul parea atat de teatral.

Probabil sunt atat de obisnuita sa vad in jurul meu doar oameni acre alearga dupa bani incat mancarea sufletului ma oboseste si ma irita. Si eu sunt unul dintre acei oameni. Si eu alerg sa-mi construiesc un viitor in domenii care poate nu-mi fac placere. Da, mi-as dori o casa pe plaja, sa privesc marea, sa pictez sau sa scriu. Si totusi, realitatea ma impiedica sa-mi urmez visele. Iar pe oameni de genul tinerilor despre care am scris, realitatea ii trateaza cu cinism. Pe de o partea i-am invidiat. Pentru pasiunea din vocea lor, pentru focul din ochii lor, pentru pofta de viata care se simtea in jurul lor. M-am revazut pe mine la 18-19 ani. Oare cat va dura pana cand focul lor va fi stins de dusul rece al nevoilor? Cat va dura pana cand viata  isi va baga coltii in carnea lor proaspata, artistica, plina de vise? Cat va dura pana cand pasiunea lor se va transforma in cinism? Sper sa dureze mult.

Pe mine... viata m-a invins in 4-5 ani.

Relatii, la naiba cu ele!

De cand a devenit atat de greu sa ai o relatie? Ma uit in jurul meu si totul se invarte in jurul relatiilor, in jurul sarutului de dimineata, dormitului in bratele cuiva etc. Chiar altceva nu mai exista? Nu ne mai putem bucura de un ceai cu prietenii pentru ca nu suntem intr-o relatie, nu putem merge la un film pentru ca nu e relatie, nu putem avea succes in cariera sau avem, dar e nesemnificativ... pentru ca nu ai o relatie, nu te mai poti plimba prin toata lumea pentru ca, la naiba, esti singur.

Oare chiar asa e? Nu mai putem trai decat daca impartim totul cu cineva? Toate prietenele mele sunt intr-o cursa nebuna de a gasi pe cineva...sau daca au, de a tine relatia aceea pe care o diseca si o intorc pe toate partile. Nu mai exista dragoste pur si simplu, ci jocuri ale mintii in care cei doi protagonisti se lupta pentru putere. Cine il face mai repede pe celalalt, cine plange primul, cine spune primul te iubesc, cine nu spune te iubesc, de ce nu spune te iubesc, de ce m-a privit asa, de ce s-a dus mai departe in pat, de ce nu ma tine de mana, de ce ma tine de mana, de ce, cum, cand, unde?

Oare daca nu mai stim sa ne simtim bine in primul rand cu noi, incepem sa ne mintim? Pana la urma ne jucam cu noi insine? Este chiar atat de greu sa iei o relatie ca atare si un zambet pentru ca este? Este neaparata nevoie de discutii filosofice in jurul actiunilor celorlalti? Sunt barbatii asa complicati pe cat credem? 

De la intrarea la pubertate (suna ca o scoala, o fi aia a vietii), incepe cursa pentru imperechere. Sex, sex, sex, relatii, barbati. Toate celelalte aspecte ale vietii sunt adiacente. Ok, o sa fac o facultate cat imi caut barbati prin cluburi, ok, imi gasesc si un serviciu, da, si o casa... Dar El, El unde e?!? Ei, poate El n-o sa apara? Ce faci? Incetezi sa traiesti? Chiar nu ai alte vise care sa nu fie legate de organul de reproducere? Chiar asa e?

STOP

Atat. Stop.

Sunt: trista, ranita, goala, rea, satula.
Simt: ca nu mai e nimic de facut si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea.

Sensul blogului a fost dat de tine. Acum ma opresc. Pun punct tie si blogului pentru ca asa e corect.

Sfarsit.

Weekendul sau "Poate sfarsitul..."

A inceput sa imi bata inima mai repede de cand rotile avionului au izbit pista, destul de violent pentru gusturile mele. Cred ca tot atunci am realizat ca de data asta chiar am facut ce am simtit ca trebuie sa fac. Evident, nu m-ai asteptat la aeroport. Stiu, aveai treaba. Am luat taxiul si m-am dus sa ma vad cu sor'mea. Am revazut cladirile gri si urate ale Bucurestiului. Am revazut grandomania si falsitatea orasului aluia. Si oamenii tristi si satui de tot e li se intampla. Am regasit Bucurestiul cu si mai multi cersetori, cu fete mai disperate care parca ma implorau sa ii iau cu mine cand plec. u un aeroport international care arata ca o toaleta publica. Cu mult zgomot si prea multa agitatie pentru o ora la care lumea ar trebui sa fie la serviciu. Cu un aer greu respirabil si lipsit de orice speranta. Aceleasi gropi, aceiasi muncitori care isi beau berea pe marginea drumului, aceiasi puradei care se agata de tine sa le dai "un leu".

Am baut o cafea cu sor'mea in Centrul Vechi...am povestit desi gandul meu era doar la tine. Ma uitam neincetat la telefon sa suni. Am mers la ea...Nici un semn. Am hotarat sa mergem la un party...Am inceput sa ma imbrac...sa ma machiez...apoi......Apoi ai sunat. Sa ne vedem. Ai 3 ore la dispozitie. Ok.

Ne-am intalnit la TNB. Te-am asteptat...Ma gandeam ca niciodata nu mi-am dat intalnire "la TNB" cu cineva, desi mereu mi se parea un loc foarte sexy pentru intalniri. Nu stiu de ce. Te indreptai spre mine si eu ma blocasem. Te-ai aplecat si m-ai sarutat pe obraz, lasandu-ma sa iti simt parfumul. Imi venea sa iti sar in gat, dar m-am abtinut. Am promis ca mai inti vom sta de vorba. Am baut un ceai impreuna si am discutat verzi si uscate..job-ul tau, facultatea mea, Romania, Luxembourg, fara sa stii ca eu mai am putin si explodez. Te-am rugat sa trecem la subiect...Mi-ai spus ca este decizia vietii tale si ca ce vei alege acum va fi pentru totdeauna. Mi-ai spus ca ai nevoie de timp. Mi-ai spus ca ai vrea dar nu poti...nu acum. Apoi....

Stateam pe o banca in Cismigiu privindu-te si gandindu-ma ca noi nu am fost niciodata in Cismigiu. Si gandindu-ma cat te iubesc. Cat te vreau...Simteam minutele cum trec si nu aveam niciun raspuns concret de la tine. M-am ridicat in picioare cerandu-ti un motiv sa te astept. M-ai sarutat. Adanc, apasat, dureros, lung. La fel ca prima oara. Doar ca un gand rau imi spunea ca e pentru ultima oara. L-am indepartat. Am zambit in timp ce ma sarutai. Ai simtit si m-ai strans mai tare in brate. Cateva minute ti-ai lasat capul pe umarul meu iar eu te-am sarutat pe gat si ti-am soptit ca te iubesc. Nu ai spus nimic. Ai oftat doar. Inca un sarut scurt si ai plecat...

Nu stiu daca o sa ne mai vedem vreodata. Pentru ca ai disparut...iar. Pentru ca de atunci nu mai stiu nimic de tine...de noi. Poate doar nu ai avut timp. Sau poate ca...poate ca de fapt a trebuit sa vin pentru a ne lua la revedere. Poate ca a fost felul tau de a te convinge ca viata ta e acolo si nu aici. Poate ca asta a fost sfarsitul...

Ma chinui de cateva zile bune sa scriu pe blog. Nu imi iese. Pentru ca pur si simplu nu stiu ce as putea scrie decat ca fericirea sarutului tau se lupta cu neputinta si durerea de a te avea...

E bine!

Viata mea s-a transformat in asa ceva:



Partea buna este ca ma reindragostesc de acelasi barbat.... de cateva luni.... sa fie vreo 8? ma indragostesc si ma supar si ma cert si iar iubesc...

Weekend cu sor'mea

Io-te Miss Lefty mi-o facut o surpriza geniala. A ajuns in Bucuresti pentru 2 zile. A fost genial.... Asa cum era inainte.... Cu baut o sticla de whisky intr-o ora, cu dormit, cu iesit la cafele, cu plimbari prin Cismigiu... Cand ne-am intors din cismigiu, la Urinii am vazut Bershka.... Uuuuu.... dar parca nu prea am avea bani... macar o bluzita pentru club?... Ca termitele am fost... O bluzita s-a transformat in 6 bluzite si 2 perechi de pantaloni scurti si curea... Si lefty e indragostita.... Si eu ma simt ca la 20 de ani din nou.... Cafele, cluburi, shopping....

Ufff, cat de bine e!

Ziua Z...

De acum totul e in mainile tale. In 3 ore voi fi deja pe drum. E ceea ce simt ca trebuie sa fac. Nu stiu daca e bine sau nu, daca te bucuri sau esti indiferent. Da, imi este frica, dar trebuie sa stiu ce ai de spus. Daca nu o sa fii in aeroport, o sa te sun. O data. O singura data. Apoi...mingea e in terenul tau. Mi-ai spus ca daca imi doresc ceva, sa imi doresc cu adevarat. M-ai intrebat de cateva ori daca sunt sigura pe ceea ce simt. Cam atat de sigura sunt. De azi, viata mea se va schimba intr-un fel sau altul. Si tu decizi daca joci sau nu in filmul asta. Dar orice ar fi, multumesc ca ma faci sa ma utodepasesc. Mereu...Te astept...

Alte zile din Luna I

Mda...nu am scris pt ca pana ieri nu am avut altceva in cap decat ai citit povestea sau nu. Ai citit-o. Bun. Nu stiu ce crezi. Nu o sa imi spui. Astepti telefonul. 14 aprilie. Sper sa iti intre bine in cap data asta. Ce sa scriu? Ce pot sa scriu decat ca imi vine sa ma teleportez acum? Ca sar pe pereti de fericire ? ufa...VISEZ, omule! VISEZ din nou! Daca o perioada nu o sa mai scriu pe blog este ca sunt prea imbatata de speranta si vise....si ca nu vreau sa stric nimic.

Am un program regulat...dieta, sport, scoala. Joint-uri, apa, ceai verde (si negru :D )...Somn si Grey's Anatomy. Scriu paginile scenariului filmului nostru. Sigur ca vrei un rol. Il ai. Predefinit...

Nu stiu ce se intampla. Nu stiu ce lectie vrea sa imi mai dea Sfanta Viata, dar daca asta e o pedeapsa, vreau sa o am pe viata....Tu stii?

Ziua VII - Luna I

Am asteptat toata ziua sa intri pe mess sa iti trimit Povestea. Nu ai facut-o pana seara cand si atunci erai pe fuga, m-ai rugat sa o trimit pe mail si ai plecat...1 minut maxim a durat.

Am fost la colega-miu si am lucrat la prezentare. Apoi a venit Sara cu frate-su si prietena aluia. Bunutz fratesu. Ea e nashpeta. Lui i se scurg ochii dupa mine, pe mine ma amuza. Nu prea am socializat, nu stiu ce am avut. Cred ca am fumat cam mult si la un momentdat eram cam Zen. Am jucat ceva ce se cheama Tokio si e un fel de Trombon de-al nostru, doar ca se joaca cu zaruri nu cu carti. Am pierdut. Nu stiu daca pentru ca I suck at games, sau pentru ca eram cu ochii mai mult in monitor pe jocul meu, sau pt ca ma gandeam daca o sa imi raspunzi la mail.

"Oare acum citesti? Oare cand o sa citesti? Hmm...N-am chef de nimic. Mi-e somn si mi-e lene sa ma misc. Raceala inca nu m-a parasit, fir-ar...! O sa zac si o sa lucrez tot weekendul. Sper sa ma lase raceala pana luni sa ma pot duce la inot. Nu am chef nici de joc nici de oamenii astia. Plec!"

Am ajuns acasa pe la 1. Am verificat mailul. Gol. Am adormit....

"Inca o zi...Sa verific sa nu verific? Nu mi-ai raspuns, nu-i asa? Mda...evident ca nu. Oare ce faci acum?...."

Ziua V+VI - Luna I

Mda. Nu am scris ieri pentru ca am fost debusolata. Nu ca nu as fi si azi. Dar ieri am fost intr-un fel de coma. Nu am miscat nimic si m-am imbatat. "Chec" cum ar spune cineva. In plus sunt si racita. Iar m-ai ametit. Sa fie oare pe bune? Sa se intample totusi ceva? As vrea sa izbucnesc in lacrimi de fericire. Dar inca simt ca sunt pe margina prapastiei. Ti-am scris azi poveste pe care m-ai rugat sa ti-o scriu. Am scris-o. Am fost in transa, la propriu, cand am scris-o. Cand am pus punctul final m-am trezit in fata cu 3 pagini de word pline de chestii pe care eu nu imi amintesc sa le fi scris. Oare tu ai idee ce poti trezi in mine? Ce vulcani declansezi? Nu, nu ai idee. Si nici nu cred ca o sa poti sa intelegi vreodata. M-a zdruncinat un singur lucru azi: "Eu sunt O. Cred ca putem vorbi orice. as vrea sa poti sa imi spui si daca vrei sa omori un om. " Nici acum nu stiu ce simt cand imi suna cuvintele astea in cap. Dar pot sa iti spun atat. Pentru un moment am zambit si am fost fericita. Pentru ca pentru un moment am stiut ca te am, intr-un fel sau altul. Si datorita momentelor ca astea, inca mai sper, inca mai visez, inca mai cred ca totusi simti si tu ceva. Am adormit pe Muse azi. M-am trezit ca ma intrebai cum ma simt. Ai fost din nou langa mine.

Intr-o zi as vrea sa deschid ochii si sa ma trezesc intr-o camera. Sa se auda pe fundal "Beautiful Disaster"...Sa imi intorc capul si sa fii in dreapta mea. Sa zambesc. Sa ma uit din nou pe tavan. Si sa zambesc. Apoi se poate termina totul. Poate cadea lumea....tu ai putea scrie 3 pagini despre ce ai vrea sa imi spui ?

Ziua IV - Luna I

Nu pot scrie ce s-a intamplat azi. Pentru ca nici eu nu ma inteleg. Nu ma mai inteleg. Ar trebui sa fiu in al 9-lea cer...pentru ca ceva se misca. Si cu toate astea sunt la pamant. Ma simt mai singura si mai expusa ca oricand. Am inceput dimineata prost. E a doua zi in care nu beau cafea...Si imi e f somn. Era sa adorm la curs. Apoi am venit acasa pentru o ora. Si am aflat ca vrei sa te desparti de ea si sa te muti. Si mai mult de atat, chiar faci ceva in sensul asta. Cauti un apartament. De ce nu sar in sus de fericire? De ce nu simt ca mi se umple sufletul? De ce ma simt atat de singura? Am iesit cu Sara. Avea si ea o zi proasta. Am iesit si...am fost in 3 baruri. Nu am gasit nicaieri ceea ce cautam. Ce caut? Pe cine? Ce trebuie sa fac? Nu stiu. Nu am nici cea mai vaga idee. Sa iau ce se intampla ca o alta speranta sau sa trec peste? Sa te uit? Sa te mai astept? Sa ce? Daca ai fi aici mi-ai spune sa las lucrurile sa curga. Pana cand? Cat pot oare sa mai indur singuratatea? Stii ce e grav? Ca nici macar nu apare nimeni in viata mea. Nu imi place de nimeni. Simt ca niciunul nu ma poate satisface de-ajuns. Pur si simplu azi nu mai pot. Azi nu mai am rabdare. Azi am rabufnit. Si nu, nu e vina ta. Doar eu. Pentru ca nu stiu cum sa ma fac fericita.

Imi pare rau pentru tot ce fac si nu fac. Imi pare rau si atat. Iti voi fi mereu aproape. Voi fi mereu acolo cand o sa ma chemi. Doar ca ... oare iti pot promite viata mea? Nu. Nu cred ca o pot face. Si nici nu cred ca e bine sa o fac. Si nici macar nu cred ca asta vrei sa fac. Am nevoie doar de cateva cuvinte de la tine. Cuvinte pe care stiu ca nu le vei spune niciodata. Si atunci....Ce fac? Ce fac eu cu mine? La naiba, imi lipsesti. Si as vrea sa imi spui sa vin in tara. Sa imi spui ca iti lipsesc si eu si ca ma vrei langa tine...macar pentru o secunda vreau sa ma mint ca ma iubesti. Si sa ma las in bratele tale. Macar pentru o secunda as vrea sa mai pot visa....macar pentru o secunda as vrea sa dau timpul inapoi. Dar asta nu o sa se intample niciodata, nu-i asa?

Intrebari

A inceput anul intrebarilor fara raspuns. E anul deciziilor. E anul schimbarilor. Oare? Asa zic mereu... Ce sa schimb? Schimbarea vine in timp. Vine dupa ce ai constientizat o multime de esecuri in viata. Si inca nu sunt constienta de asta. Nu stiu daca am avut cu adevarat esecuri. Chiar si relatiile mele ... oare au fost intr-adevar esecuri? Poate ca nu... poate am invatat din ele. Poate asa trebuia sa fie.

Sa consider un esec faptul ca sunt singura? Sa consider ca e vina mea? In mare parte este, dar nu e un esec. Nu pot obliga un barbat sa stea cu mine, nu-i pot forta sentimentele... Vreau un  barbat care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt, cu bune, cu rele. Si tocmai m-a lovit... eu n-ar trebui sa fac acelasi lucru? N-ar trebui sa iubesc cu bune si cu rele? Eu m-am indragostit de un anumit om, de ce as vrea sa-l schimb?

Sunt asa o idioata! In conditiile in care acel om ma face fericita, de ce as vrea sa schimb asta? Chiar sunt o idioata! Si in toata nebunia si debusolarea mea, l-am pierdut. L-am indepartat. L-am gonit de langa mine. La naiba cu tot! Acum ce pot face? M-am uitat cum mi se scurge nisipul printre degete si atat...

Am gresit.

Ziua III - Luna I

Nu pot sa incep decat prin atat: cat de devreme e si totusi cate am facut azi!!!! Time is shrinking?

Azi noapte am adormit si habar nu am daca abatut spaniolul la usa au ba, cert e ca pe la 4 a.m am fost trezita in cel mai placut mod de telefonul cuiva drag tare de tot. "Nu, nu stii despre cine vorba si nici nu am de gand sa iti povestesc. Considera doar ca daca nu ar fi el, probabil nu as mai avea nasul deasupra rahatului psihologic in care ma aflu. Si nu, nu e psihiatrul meu....decat sentimental." Asa...dupa cateva replici, am zambit si am adormit cu zambetul pe buze. M-am trezit mai plina de viata ca oricand....m-am intins....si am fugit la dush....Oh, dulcele dush de dimineata....Apa caldutza, spuma ce aluneca pe mine...."Hmm...nu-i asa ca ai vrea sa fii in locul picaturilor care imi mangaie tot corpul?" Ies din dush, ma dau cu crema, amintindu-mi ca am aceleasi obiceiuri ca si tine dimineata, imi trag dresurile si puloverul care imi face fundul si mai bombat....Cobor la bucatarie..."Azi beau ceai, nu cafea. Si fumez doar o tigara. Nu 5." O sun pe chinezoaica mica sa o trezesc ca sa nu rateze primul curs pe anul asta....Imi trag cizmele lungi pana la genunchi, machiajul discret, imi aranjez ultima suvita de par si plec...

Am un sentiment placut cand imi revad directorul de curs...mi se pare un om tare bun. Am fost plina de entuziasm la cursul asta si chiar am dialogat cu profu, ceea ce stii ca se intampla rar. Am terminat pe la 12, am venit acasa, am schimbat 2 vorbe cu tine, am mancat o supa si am plecat la bazin. Am facut 1000 m intr-o ora....Sunt multumita in conditiile in care nu am mai facut sport de o mie de ani. Apoi am zacut 30 de min in jacuzzi. "Da, m-am gandit la tine....Pentru ca stiu ca te oftici! :P" Mi-am uitat geaca in vestiarul desuiat si m-am panicat. Am gasit-o la receptie. Acum nu stiu daca astea erau regulile sau m-a interogat negrul ala de la receptie cam 10 minute pana mi-a dat-o inapoi. Important e ca am gasit-o...Nu de alta dar ramaneam fara chei la casa. :D

"Ma simt atat de relaxata! As putea muta munti acum ! " M-am urcat in autobuz. Autobuzul gresit, evident, care nu oprea decat in afara orasului :D. L-am implorat pe sofer sa opreasca undeva in oras sa ajung si eu acasa ca sunt mica si proasta si nu ma uit in ce masina ma urc....Dupa ce a ras bine, m-a eliberat. Nu eram prea departe de casa asa ca am facut o plimbare de 20 de min. Am faacut cumparaturi apoi am ajuns acasa....Mi-am gatit orez cu rata. Incerc sa ma echilibrez dpdv al dietei...Am bagat la spalat apoi am mancat. Mi-ai zis ca pleci putin si revii...ti-am zis ca te astept. Dar am adormit...Imi pare rau :) M-am trezit pe la 7. Cu cateva inainte de ora la care trebuie sa intru pe joc...cred ca sunt setata. Am luptat...Mi-am printat niste cursuri...Vorbesc cu omul minunat din viata mea de care vorbeam mai devreme. "Sa nu indraznesti sa fii gelos." E doar ora 9. Ma pregatesc sa citesc ceva cursuri...si sa dorm. Pe maine...

Tu ce mai faci?

O viata ca-n povesti!

..just bullshit! Nu exista. Si nu ii acuz pe toti barbatii din viata mea. Nu e vina lor. E vina mea. Intotdeauna mi-am ales barbatii nepotriviti care nu erau capabili sa ofere. Nu aveau ce sau era deja oferit... Probabil doar incapatanarea mea proverbiala ca eu pot si eu merit. Dap, asta merit. Ce am acum. Merit toata confuzia si debusolarea pentru ca mi-am creat o viata si niste personaje in viata mea care nu erau reale.

Si am ajuns la varsta asta... si ma trezesc ca trei sferturi din cele de varsta mea sunt deja maritate. Sau au o cariera. Eu... nici una, nici alta. Pentru ca am stat sa alerg dupa cai verzi pe pereti. In cele doua relatii cu sentimente in care am crezut cu adevarat, mi-am pus sperantele si visele in mainile a doi barbati care... care nu puteau fi ai mei. Ce am vrut? Ce am cautat? Nici eu nu stiu. Si am stiut de la inceput. Dar nah, eu, razboinica neinfricata, eu pot, eu inving, eu am dreptate. Am pe naiba. 

Sunt singura vinovata de tot insuccesul. Pe mine dau vina. Ca am sperat si am crezut si mi-am dorit. Ce? O familie? Nu stiu... Ma sperie la culme ideea de familie. Eu nu stiu sa fiu nevasta. Dat cateodata... ma trezesc zambind in fata unei asemenea idei. Doar ca nu am ales ce trebuie.

M-am saturat. Am obosit sa alerg dupa relatii imaginare la sfarsitul carora ajung sa imi dau seama ca eu nu primesc nimic. Si ma intorc iarasi la intrebarea: cer prea mult? Sau s-au obisnuit barbatii cu femei care cer prea putin si atunci, comparativ, eu cer prea mult? Well, nici pana la varsta asta n-am ajuns sa inteleg ce vor barbatii si cum le pot eu oferi ceea ce vor. Crezand ca ofer totul, se pare ca ei nu-si doresc asta... Sau poate nu ma vor pe mine. Din nou, problema se reduce la mine.

Atunci unde naiba gresesc? Astept atat de mult pentru barbatul potrivit si atunci cand ma deschid in fata lui... surpriza, ma insel. E oare cu putinta sa ma fi inselat si de data asta?

Ziua II - Luna I

Stau in pat si ma gandesc daca sa rulez ceva sau sa desfac sticla de sampanie. Am nevoie de un barbat. Urgent....cred ca o sa imi astept spaniolul in noaptea asta sa ii fac un cadou de "Anul Nou"...De maine ma apuc de o parte din treburile propuse pe anul asta. Fac cercetari despre cursurile de yoga si salsa. Si cred ca o sa dau o tura si la bazin. Azi a fost soare mai mult de 5 minute si m-am simtit bine. M-am imbracat dragutz, m-am machiat si am luat pranzul cu ai mei. Am surprins privirile unor "domni"....am zambit. Mi-am luat la revedere de la ai mei si intentionam sa ies pe undeva, In timp ce stabileam detaliile, am primit un sms de la spaniol:"I'm coming after midnight...at 1 a.m probably...Kisses, mi alma!" Hmm...nu i-am raspuns. Am ajuns acasa, m-am aruncat in pat, am rulat unul mic, am ascultat o muzica...apoi i-am raspuns "Call me when you get home...I'm waiting for you..."... Cred ca pastrez sticla de sampanie pentru cand ajunge el....sa ne folosim de ea....

Ziua I - Luna I

Mi-e dor de tine...dar suport cu stoicism. Astept sa se faca luni sa schimbam doua vorbe.

Sunt obosita fizic, dar am foarte multa energie pe care trebuie sa mi-o consum.

Am o problema: inca nu ma obisnuiesc cu ideea ca restul barbatilor nu sunt ca tine si ca nu ar trebui sa te mai caut in altii. Dar incerc sa trec peste asta.

Am dormit mare parte a zilei. Am citit. Si m-am uitat la seriale. M-am jucat si am vorbit cu prietenii din joc...Am iesit cu ai mei si am baut 2 whiskey-uri si 1 jaggermeister cu tata si am vorbit despre ... lume...A fost placut.

Inca ma odihnesc...De luni incep sa imi organizez plecarea in State. Si activitatile sportive...Putin alpinism cred ca o sa ma faca sa ma simt si mai bine.

Anul asta ma prinde relaxata si hotarata si cu planuri frumoase....

Jurnal - Intro

La multi ani!

Dupa cum am promis, am revenit...Doar ca de data asta o sa fac o mica schimbare. Anul asta o sa fie....mai special. Astazi scriu prima fila din Jurnal. Fiecare zi va avea 2 parti: gandurile si actiunile. Ceea ce imi trece prin minte si ceea ce fac. Vor fi zile goale si zile pline. Uneori vor fi doar poze...sau melodii...alteori pagini de text...Si cel mai important, nu voi scrie pentru nimeni. Doar pentru mine. Sa spunem ca va fi incercarea mea de a ma cunoaste....pe mine.

Un an nou plin de tot ceea ce isi doreste fiecare!