De cand a devenit atat de greu sa ai o relatie? Ma uit in jurul meu si totul se invarte in jurul relatiilor, in jurul sarutului de dimineata, dormitului in bratele cuiva etc. Chiar altceva nu mai exista? Nu ne mai putem bucura de un ceai cu prietenii pentru ca nu suntem intr-o relatie, nu putem merge la un film pentru ca nu e relatie, nu putem avea succes in cariera sau avem, dar e nesemnificativ... pentru ca nu ai o relatie, nu te mai poti plimba prin toata lumea pentru ca, la naiba, esti singur.
Oare chiar asa e? Nu mai putem trai decat daca impartim totul cu cineva? Toate prietenele mele sunt intr-o cursa nebuna de a gasi pe cineva...sau daca au, de a tine relatia aceea pe care o diseca si o intorc pe toate partile. Nu mai exista dragoste pur si simplu, ci jocuri ale mintii in care cei doi protagonisti se lupta pentru putere. Cine il face mai repede pe celalalt, cine plange primul, cine spune primul te iubesc, cine nu spune te iubesc, de ce nu spune te iubesc, de ce m-a privit asa, de ce s-a dus mai departe in pat, de ce nu ma tine de mana, de ce ma tine de mana, de ce, cum, cand, unde?
Oare daca nu mai stim sa ne simtim bine in primul rand cu noi, incepem sa ne mintim? Pana la urma ne jucam cu noi insine? Este chiar atat de greu sa iei o relatie ca atare si un zambet pentru ca este? Este neaparata nevoie de discutii filosofice in jurul actiunilor celorlalti? Sunt barbatii asa complicati pe cat credem?
De la intrarea la pubertate (suna ca o scoala, o fi aia a vietii), incepe cursa pentru imperechere. Sex, sex, sex, relatii, barbati. Toate celelalte aspecte ale vietii sunt adiacente. Ok, o sa fac o facultate cat imi caut barbati prin cluburi, ok, imi gasesc si un serviciu, da, si o casa... Dar El, El unde e?!? Ei, poate El n-o sa apara? Ce faci? Incetezi sa traiesti? Chiar nu ai alte vise care sa nu fie legate de organul de reproducere? Chiar asa e?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu