A inceput sa imi bata inima mai repede de cand rotile avionului au izbit pista, destul de violent pentru gusturile mele. Cred ca tot atunci am realizat ca de data asta chiar am facut ce am simtit ca trebuie sa fac. Evident, nu m-ai asteptat la aeroport. Stiu, aveai treaba. Am luat taxiul si m-am dus sa ma vad cu sor'mea. Am revazut cladirile gri si urate ale Bucurestiului. Am revazut grandomania si falsitatea orasului aluia. Si oamenii tristi si satui de tot e li se intampla. Am regasit Bucurestiul cu si mai multi cersetori, cu fete mai disperate care parca ma implorau sa ii iau cu mine cand plec. u un aeroport international care arata ca o toaleta publica. Cu mult zgomot si prea multa agitatie pentru o ora la care lumea ar trebui sa fie la serviciu. Cu un aer greu respirabil si lipsit de orice speranta. Aceleasi gropi, aceiasi muncitori care isi beau berea pe marginea drumului, aceiasi puradei care se agata de tine sa le dai "un leu".
Am baut o cafea cu sor'mea in Centrul Vechi...am povestit desi gandul meu era doar la tine. Ma uitam neincetat la telefon sa suni. Am mers la ea...Nici un semn. Am hotarat sa mergem la un party...Am inceput sa ma imbrac...sa ma machiez...apoi......Apoi ai sunat. Sa ne vedem. Ai 3 ore la dispozitie. Ok.
Ne-am intalnit la TNB. Te-am asteptat...Ma gandeam ca niciodata nu mi-am dat intalnire "la TNB" cu cineva, desi mereu mi se parea un loc foarte sexy pentru intalniri. Nu stiu de ce. Te indreptai spre mine si eu ma blocasem. Te-ai aplecat si m-ai sarutat pe obraz, lasandu-ma sa iti simt parfumul. Imi venea sa iti sar in gat, dar m-am abtinut. Am promis ca mai inti vom sta de vorba. Am baut un ceai impreuna si am discutat verzi si uscate..job-ul tau, facultatea mea, Romania, Luxembourg, fara sa stii ca eu mai am putin si explodez. Te-am rugat sa trecem la subiect...Mi-ai spus ca este decizia vietii tale si ca ce vei alege acum va fi pentru totdeauna. Mi-ai spus ca ai nevoie de timp. Mi-ai spus ca ai vrea dar nu poti...nu acum. Apoi....
Stateam pe o banca in Cismigiu privindu-te si gandindu-ma ca noi nu am fost niciodata in Cismigiu. Si gandindu-ma cat te iubesc. Cat te vreau...Simteam minutele cum trec si nu aveam niciun raspuns concret de la tine. M-am ridicat in picioare cerandu-ti un motiv sa te astept. M-ai sarutat. Adanc, apasat, dureros, lung. La fel ca prima oara. Doar ca un gand rau imi spunea ca e pentru ultima oara. L-am indepartat. Am zambit in timp ce ma sarutai. Ai simtit si m-ai strans mai tare in brate. Cateva minute ti-ai lasat capul pe umarul meu iar eu te-am sarutat pe gat si ti-am soptit ca te iubesc. Nu ai spus nimic. Ai oftat doar. Inca un sarut scurt si ai plecat...
Nu stiu daca o sa ne mai vedem vreodata. Pentru ca ai disparut...iar. Pentru ca de atunci nu mai stiu nimic de tine...de noi. Poate doar nu ai avut timp. Sau poate ca...poate ca de fapt a trebuit sa vin pentru a ne lua la revedere. Poate ca a fost felul tau de a te convinge ca viata ta e acolo si nu aici. Poate ca asta a fost sfarsitul...
Ma chinui de cateva zile bune sa scriu pe blog. Nu imi iese. Pentru ca pur si simplu nu stiu ce as putea scrie decat ca fericirea sarutului tau se lupta cu neputinta si durerea de a te avea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu