Astept....

Pe aleea acoperita de ceata a parcului, se vede o silueta...Paseste incet, de parca i-ar fi teama sa nu raneasca asfaltul cu tocurile ei. Strainul se apropie de ea, o atinge pe umar...Tresare.
Se intoarce catre el, il sageteaza cu privirea. Are ochii plini de lacrimi, dar furia este mai puternica, dorinta de razbunare anuleaza orice urma de suferinta..."Ti-am spus sa dispari! De ce ma mai urmaresti? Ce mai vrei de la mine? Nu ai luat de ajuns? Nu ai luat tot?"
"Dar eu..."
"Tu ce? Ma iubesti? Nu mai cred nimic...Te-ai jucat atata timp cu vorbele astea...Cate urechi au auzit asta in fiecare dimineata si seara? De cate ori ai mintit? Cate suflete ai furat? Dragoste...Ce stii tu?"
"Nimic...dar..."
Silueta se intoarce si pleaca...Strainul se aseaza pe banca, cu capul in maini.

Trec orele...Pe aleea parcului nu mai trece nimeni. Strainul a plecat, silueta a disparut de cateva ore...Ceata nu se mai ridica. Copacii isi cauta frunzele, sa se inveleasca...Aparatul meu de fotografiat a inghetat...Lentila aburita, nu mai distinge lumina si refuza sa mai vada spatiul asta imens si gol...Astept...

Silueta se intoarce..Pasii ii sunt repezi iar lacrimile i s-au uscat pe fata, lasand urme adanci de rimel si dermatograf... Il cauta din priviri, dar el nu mai e de mult ... "Nu l-am cunoscut niciodata...si totusi i-am vandut sufletul." , sopteste, in timp ce cauta un punct de sprijin....Simte cum se prabuseste odata cu lumea din jurul ei...

Ceata a disparut....banca goala, silueta prabusita langa ea....se aude doar click-ul aparatului meu, care parca se joaca singur cu imaginea dezolanta din jurul nostru....Astept...

Astept sa vad cum spatiul gol din sufletul meu se transpune in realitate. Cum imi pierd sufletul si ma impietresc, cum..."Miroase-a ceai si-a rom si a fum de tigara................"