Tin minte ca eram prin primul an de facultate si o colega imi spunea ca atunci cand are orgasm aude Corul Vanatorilor...si-o zicea cu gura pana la urechi...si-avea sclipiri in ochi. Eu eram neinitiata in toata treaba asta cu orgasmele si mi-or mai trebuit vreo cativa ani pana cand sa-mi dau seama cam cum sta treaba cu problema. Dar si cand am aflat...am devenit dependenta de aceasta senzatie...Mi-am invatat corpul atat de bine...incat nu prea conteaza cu cine ma culc...pentru ca stiu exact ce trebuie sa fac sa obtin ce am nevoie..si anume..senzatia..plutirea...transpunerea intr-o alta dimensiune... Primul cand a fost...mi-l aduc aminte si-acum si nu cred ca-l voi uita prea curand...La fel ca la droguri...cauti apoi senzatia aceea de la inceput, placerea maxima pe care ai simtit-o cand ai gustat din ceva nou si de multe ori, interzis...Nu mai sunt la fel...unele sunt mai puternice..altele...sunt sa umple golul...Dar le caut pe toate...
Adolescenta fiind, am citit si eu cele 11 minute ale lui Coelho...si tin minte ca citeam cu ochii mariti despre cele 6 orgasme pe care le avea tanara domnita cu pictorul...Chiar daca nu stiam despre ce este vorba, imi dadeam seama ca e ceva special...
Si cum spuneam, ma transpun in alta lume...o lume care nu are marigini, nu are limite, nu are nimic decat culori...cele mai puternice si mai senzuale culori, necunoscute ochiului, dar cunoscute mintii...Sangele care-mi clocoteste in vene...degetele inclestate pe bara patului...picioarele nu ma mai asculta...simturile ascutite la maxim...plutesc intr-un univers de culori si stele...Ah, orgasmul...the final frontier...
Aceasta noua dimensiune este atat de placuta sufletului meu si imi apartine in totalitate, incat nu accept pe nimeni sa ma scoata din ea...Barbatul de langa mine dispare cu totul...nu mai exista nimeni si nimic..decat simturi...si placerea mea...Suna egoist...dar e singura lume care ma accepta asa cum sunt...Nu vreau mangaieri dupa, nu vreau sarutari...nu vreau shiturile alea atat de ... comune...imi vreau doar lumea si placerea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu