Nu stiu ce sa fac....Nu stiu in ce parte s-o iau.... Nu m-am mai simtit in viata mea atat de singura....Doare....E ca si cum cineva mi-ar fi smuls intestinele cu forta....pe viu....Ma privesc despicata....si goala....
As vrea sa plang...asta e unul dintre momentele in care plansul ar ajuta....Dar eu nu pot plange...Lacrimile mele s-au uscat de mult....s-au epuizat....s-au evaporat.....
Nu pot decat sa ma obisnuiesc cu o groaznica durere in carne...Nu e prima oara cand doare...dar rana se mareste pe zi ce trece....O sa ajung o rana umblatoare.....o sa las dare de sange si de suflet in urma mea.....Pana cand?
Am crezut.....am crezut ca acum va fi altfel....niciodata nu e altfel.....mereu e la fel....nu e decat un alt motiv si o alta metoda de a adanci rana....de a scormoni cu un fier ruginit in carnea sangeranda...in speranta ca se va infecta....Ca de obicei, mi-am dorit sa fie pentru totdeauna....Dar nici infectia asta nu e letala.....
La dracu cu tot......
Hey....fruntea sus, ca ai trecut si prin mai grele cu siguranta!!!! Te inteleg ca probabil s-au strans multe dar nu e capat de drum...Nu lasa durerea sa te infranga pentru ca iti poti pierde din ratiune si tu de asta ai nevoie cel mai mult acum....TE imbratisez
RăspundețiȘtergereFruntea sus...mereu fruntea sus.....azi am simtit nevoia sa mi-o tin in tarana...
RăspundețiȘtergereMaine va fi altceva!