Sarut in Turnul Chindiei

Ieri am fost in delegatie la Targoviste...Am plecat cu mic, cu mare, cu catel, cu purcel, sa semnam un contract. Soferul era ocupat cu altele asa ca am fost nevoita sa-l iau pe un fost prieten, iubit sau ce-o fi...El, saracul, ce sa faca, a mers! Asta inseamna ca l-am futut bine cand a trebuit!:P

So, dupa ce ne-am distrat cu masina pe drumurile Patriei, cu nebuni, cu tampiti, cu gheata, cu gropi, am ajuns intr-un final la Targoviste...unde s-a ales praful de minunata intalnire. Oamenii nu-mi mai raspundeau la telefon, la mesaje...nici un semn... Dupa ce am atarnat la o masa interminabila la grotescul hotel Valahia, ne-am gandit sa mergem sa vizitam Cetatea si Turnul Chindiei. La cetate a fost intr-adevar frumos...ne-am distrat! Ne-am prefacut ca suntem regele si regina, mergeam de mana si salutam supusii...prostii, vrajeli....

Mai complicat a fost cand s-a insistat sa urcam in Turn.

- Dragii mei sobolanei, zic, (eram si cu IT-istul), eu am rau de inaltime...mare...E pe bune! Nu fac figuri!

Ei, nu si nu, ca orice temere trebuie infruntata ca sa-ti treaca...hai sa urcam, hai sa urcam...si am urcat!

Pe la jumatea drumului, mi s-a facut atat de rau incat nu mai puteam urca. Ei, curajosii, hai, ce fel de femeie esti tu...? Eu am continuat. Ideea e ca atunci cand am ajuns sus, eram verde albastra la fata, stateam lipita de un perete si inima imi batea cu 300/min. Imi era atat de frica incat am inceput sa plang si am facut un atac de panica.

Noroc cu frica mea...am fost rasplatita cu un sarut lung si lipicios de-al fostului meu prieten care se pare ca este aproape atunci cand eu am nevoie...ceea ce spune multe despre el, problema e ca nu inteleg ce!

Pe drum inspre Bucuresti n-am vorbit deloc...sarutul acela a fost indeajuns...