miercuri, 24 noiembrie 2010

Am vorbit...


...Si da...iar am zambetul ala care daca nu as avea urechi mi-ar inconjura capul. Ufffaaa....nu iti poti imagina ce lupta e in sufletul meu. Tu imi spui de razboiul din tine ? sa vezi cataclismul din mine....

Te intinzi....simti lenjeria perfecta...intredeschizi ochii...Doar o raza de lumina mai trece prin draperiile rosii, trase strategic sa nu te trezeasca prea devreme... Dechizi ochii..nu stii unde esti...O camera de hotel, mare, cu totul pus la dunga, cu tot ce ai nevoie si nu ai nevoie in ea...Patul ravasit...Nu iti amintesti nimic...Te indrepti spre geam, tragi violent draperiile, deschizi geamul, te apleci, mirosi aerul, iti spui "ce mai conteaza unde sunt cand aerul miroase atat de....liber".
"Buna dimineata!"
Te intorci putin speriat....Iti zambesc...Te vad cum te relaxezi. "Micul dejun?"...Stau rezemata de perete, in halatul meu de baie indecent de scurt si de bine strans in talie...Ma masori din cap pana in picioare, imi sorbi cu privirea curbele sanilor...Ma apropii incet de tine....Te mangai pe piept...Ca de obicei ma inebuneste corpul tau si finetea pielii tale....aluneca cu degetul usor, in jos...Ador cand dormi dezbracat...nu mai trebuie sa mai pierd vremea dimineata....Ma asez in genunchi in fata ta. Iti bagi mana prin parul meu si ma tragi spre tine...Doar ma joc putin cu tine...apoi ma ridic si te trag inspre pat....Tragi de cordonul halatului meu si il lasi sa alunece pe mine, urmarindu-l atent. Ma mangai pe obraz, imi arunci acea privire pe care nici acum nu mi-o pot scoate din cap, si ma saruti...Ma impingi pe pat si incepi sa ma saruti din cap pana in picioare, asa cum ai facut-o si in prima seara...Te asezi comfortabil deasupra, si intri adanc in mine...parca pentru a-mi da o lectie pentru ca m-am jucat putin cu tine cand tu simteai ca explodezi daca nu ma ai...sau poate doar vrei sa imi auzi geamatul....ma plimb cu unghiile pe spatele tau si iti impun ritmul....te simt cum te incordezi...din ce in ce mai rapid, din ce in ce mai dur...Simt ca ai da orice sa ma ai, acum, asa cum nu m-ai avut niciodata: a ta. Doar a ta. Imi spui sa ma intorc...Execut...Ma prinzi de fese si ma penetrezi usor...imi asculti respiratia...stiu ce astepti...vrei sa auzi cum te vreau....vrei sa te implor sa ma lasi sa termin...o fac..."te rog...nu te opri...nu acum..." Imi zambesti, ma vrei prea mult ca sa poti rezista miscarilor mele....

"Ce facem?" "Nimic...ne traim fericirea...nu asta ai vrut?"

Un dram foarte mic de speranta este suficient pentru a cauza reaparitia dragostei. – Stendhal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu