Ce rost a avut totul? De ce? Nici nu incerc sa-mi mai explic. Imi pasa? Da. Ma doare? Nici n-ai idee. As vrea sa te injur, sa te urasc, sa te blestem. Futu-i mama ma-sii de treaba, nici asta nu pot. Plang si beau sampanie. Imi sarbatoresc destinul care inca o data ma ingenuncheaza si ma pune la coltul meu. Tocmai imi spunea Sis ca unii oameni nu sunt facuti sa fie fericiti si noi suntem printre ei. Pai e corect asa, iubitule? E corect? O sa spui ca da, probabil. Potrivit conceptiei tale ca exista un echilibru in lume, altii sunt al dracului de fericiti pe baza nefericirii mele. Ar trebui sa fiu altruista sa ma bucur? Da' eu cand?
Stii ce? Vreau macar sa nu mai plang. O sa ma infasor in mantia mea si o sa dorm pana o sa te reintalnesc iar si iar... pentru ca povestea noastra nu se opreste aici. E doar un moment de publicitate. Si daca se opreste? Inseamna ca n-a fost sa fie... Nu asa ne-a fost scris... N-avem un roman comun... Doar un capitol. Dar ce capitol....
Te iubesc? Oh da... Te iubesc. Nu mult, nu putin, doar te iubesc. Mai stii melodia de care eram obsedati amandoi, fiecare in alt colt al tarii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu