Sunt in transa. Zilele astea n-am dormit. N-am mancat. Oare iti pasa? Oare te gandesti la mine? In fine, oare mai conteaza? Firul acela nevazut care ne lega incepe sa se destrame. Nu stiu nimic de tine. Nu stiu ce crezi, nu stiu ce simti, nu stiu cum esti, daca te odihnesti, daca esti bine, daca esti ... fericit. A trecut totusi atata timp de cand ai luat cea mai stupida decizie a vietii tale si inca nu m-am obisnuit. Am continuat sa sper ca te vei intoarce. Nici macar n-am scris. Vreau sa dorm! Sunt atat de obosita....
Ma gandeam ca o data pe luna sa ma intorc la ultima noastra casa, sa inchiriez mansarda... sa dorm doua zile in patul in care am fost atat de fericita. Sa stau pe canapea sa ma uit la filme, sa fac baie in cada aceea superba cu care te-am batut atat la cap. Vineri noaptea sa nu dorm... sa te caut prin pat. Sa fiu treaza pe undeva la 6 dimineata si sa beau vin in loc de cafea. Apoi sa cobor la micul dejun, sa ma asez la masa noastra si sa te astept. Sa mananc o omleta taraneasca si sa beau multa cafea. Apoi sa ies sa ma plimb, sa intru in supermarket si sa caut gelul tau de dus. Sa cumpar sampanie si cornuri. Sa ma intorc la hotel, sa ma asez din nou pe canapea si sa ma uit la filme, imaginandu-mi ca ma tii in brate. Apoi seara sa ma schimb pentru cina intr-o rochie rosie. Sa ma asez din nou la masa noastra si sa ma gandesc jumatate de ora ce mananc. Sa ascult notele de chitara electrica. Sa te astept. Sa beau un ramazzoti, apoi o sticla cu vin si din nou un amaretto. Sa adorm pe canapea in bratele tale imaginare, sa te aud cum imi spui: "Hai iubita, hai in pat sa faci nani", sa te simt cum ma iei in brate si apoi sa dorm linistita si fericita.
Duminica dimineata m-as trezi ... din nou as merge la masa noastra... apoi as face bagajele si as cobori scarile acelea de poveste. As mai privi inca o data hotelul si m-as gandi ca nici de data asta n-ai venit....
Ai veni vreodata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu