Liniaritate

Urasc liniaritatea vietii mele...urasc normalul si urasc "lasa ca o sa fie bine". Ce naiba sa fie bine? Ca viata mea e total plata? Ca fac lucrurile cu o rigurozitate nemteasca? Inchid mereu usa de 2 ori cu cheia. Fac acelasi numar de pasi pana la Cactus si inapoi. Nu merg niciodata mai repede sau mai incet. Imi petrec noptile urmarind serialul si fumand...uneori beau. Ma duc la prieteni cu masca de zambet fixata bine pe fata. Beau Red Bull si Cola Light. Pentru ca nu ii mai pasa oricum nimanui daca imi face bine sau nu, iar tu nu mai esti aici sa ma certi pe tema asta. Mananc prjituri si ciocolata. practic cu asta supravietuiesc. Totul e gri, ciudat, gol, trist...dezordonat. Nimic nu mai face sens. Ma ustura ochii...de la plans...de la laptop....Nu imi este greu. Imi este imposibil.

Mai sunt cateva zile pana trece si anul asta...tot gol...tot fara tine...Un an mai greu ca oricare altii...un an cu schimbari, un an cu esecuri, un an cu castiguri, un an diferit. Ultimul an din primul meu sfert de secol...Si totusi parca am trait o viata in anul asta. Sperante, vise, iluzii, incercari, greutati, emotii, pasi mari si nesiguri, decizii de viata. In care tu ai lipsit...in care nu ai stiut nimic...in care te-am regasit si te-am pierdut de nenumarate ori...uneori doar in mine..alteori peste tot.

Alt an la fel de greu, cu schimbari de continente si de oameni....tot cu vise si sperante...si tot fara tine.

Mi-e dor de tot si de nimic.

Imi spui sa am rabdare, dar niciodata nu imi spui pentru ce. Eu doar sper. Si imi imaginez. Si visez. Si apoi imi spui ca tu nu iubesti pe nimeni, parca vrand sa imi dai o palma si sa ma trezesti din iluziile mele...Apoi imi spui sa am rabdare...Te-am asteptat o viata. Ai venit. Apoi mi-ai fugit din brate ca un copil speriat ...Apoi ai reaparut ca sa imi ceri rabdare, nespunandu-mi pentru ce. Si totusi, involuntar, inconstient, eu am rabdare...nu stiu pentru ce...dar voi astepta pana la "Sfarsitul Sfarsitului". Pentru ca daca tu imi ceri asta, inseamna ca e ceva bun...nu-i asa, baby?

P.S.: Ma scoti continuu din linearitatea vietii mele...cum crezi ca te-as putea uita?

P.P.S: Ma intreb acum ce iti mai confirmi.....oare o sa imi spui vreodata?

P.P.P.S: Cat de mult "nu ma iubesti"?

Pt. Miss Righty: Incearca cu biscuiti Canestrini de la Mulino Bianco ! Bune la depresie! Garantat!