Nu stiu ce-a fost in capul meu si nu stiu ce caut aici. Pe tine? Nu, nu pe tine... Daca te-as fi cautat pe tine, ti-as fi dat un telefon sau ti-as fi spus... Poate doar ideea de a vedea unde iti duci tu viata, unde traiesti sau nu, unde te plimbi, ce aer respiri... Poate dorinta de a te intalni din greseala pe strada... Sau sa te vad la restaurant...
A fost o decizie stupida si de moment, ca mai toate deciziile mele, de altfel. Pur si simplu cand am fost intrebata daca vreau sa merg, am spus da... Nu stiu cum am ajuns aici, in camera de hotel... Imi tremura sufletul ieri cand ma sunai si am crezut ca ma simti... Ca simti ca sunt atat de aproape... M-am inselat. Nu ma mai simti de mult. Ai sters tot ce tinea de mine, ai facut "curatenie". Curatenie... De parca eu as fi fost ceva murdar sau sentimentul in sine, daca a existat. Incep sa ma indoiesc din ce in ce mai mult... Ti-am spus la un moment dat ca daca vrei sa scapi de mine, va trebui sa ma lovesti foarte tare. Ai facut-o. Ai facut curatenie... Nu-mi ramane decat sa te las in viata ta 'curata', simpla, liniara... Eu n-am ce cauta acolo. Nu ma vrei acolo. Nu ma potrivesc.
Fiind aici, langa tine, mi-am dat seama ca pur si simplu nu sunt eu pentru tine. Nu ai nevoie de mine. Am vrut sa te salvez, dar tu nu vrei sa fii salvat. Esti doar tu si trecutul tau peste care n-ai putut trece. Doar acea dragoste pe care spui ca ai simtit-o si la care te gandesti mereu. Nu m-ai iubit. Te-ai mintit pe tine si m-ai mintit pe mine.
Am recitit tot... tot ce s-a spus sau nu in relatia asta! Am stat in camera de hotel, cocotata in varful patului, cu o sticla (mai multe) de vin langa si am citit... Poate as vedea cu alti ochi, poate acum as intelege altceva... Si totusi nu...
Singurul lucru pe care simteam nevoia sa mi-l aduc aminte este ca am spus ca nu voi fi trista ca s-a terminat. Pana la urma, te-am cunoscut si am inteles cum e sa iubesti, cum e sa fii fericit si de cat de putine e nevoie sa fii fericit. Asa ca am incetat sa-ti mai explic, sa-ti spun, sa te sun, sa te caut... Ar trebui sa fac si eu "curatenie"? Nu... cuvantul asta nu e pentru mine... Eu o sa pastrez tot ce e frumos, ce a fost frumos. Cat ai incercat sa ma indepartezi, sa ma faci sa plec, cate mi-ai spus.... Si ai reusit cu o singura actiune de care probabil nici nu ai habar ca sunt constienta... Ce ironie! Cat de stupid! In ce mod cretin m-ai facut sa-mi dau seama ca eu si relatia noastra n-am insemnat nimic...
Eu, in schimb, voi pastra fiecare cuvant al tau cu sfintenie. Fiecare declaratie, fiecare durere, fiecare etapa, fiecare grija, fiecare sarut. Indiferent daca ai simtit ceva sau nu... Eu am fost fericita!
E momentul sa ma intorc la mine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu