...merge cu mine prin zapada? Ai numara fulgii de zapada care nu se mai opresc din caderea lor ametitoare? Ai face bulgari pufosi si te-ai juca cu mine? Mi-ai sterge lacrimile si mi-ai zambi? M-ai lua in brate sa ma incalzesti atunci cand ai vedea ca tremur? Nu, nu mi-e frig...E doar din cauza golului din mine care ma face sa tresar. Atunci cand uit de el, devine dureros.
"Ma plimb singura prin zapada proaspat asezata si te caut. De data insa, tu nu mai esti. Nu stiu daca te-a acoperit zapada sau pur si simplu ai fugit din nou in lume ta. Incerc sa dau un sens povestii asteia. Incerc sa te uit...sa revin la mastile mele. Doar ca au disparut si ele. Sunt singura intr-o lume pe care nu o cunosc...ma simt incompleta si inutila. Ca o jucarie stricata si aruncata intr-un colt de un copil care stie ca anul asta Mosul ii va aduce alta mai buna si mai frumoasa.
Oamenii trec pe langa mine, cu fetele lor pline de bucurie...ma asez pe un colt de gard, imi sprijin capul in maini si plang. Dupa mult timp, imi simt lacrimile fierbinti alunecand pe obrazul inghetat. Incerc sa iti dau drumul din sufletul meu pentru ca nu vreau sa te mai tin captiv...De data asta e prea tarziu sa mai schimb ceva...
Ma ridic si continui sa merg spre...nicaieri. Nu vad nici calea, nici luminile, nici oamenii. Nu mai simt nici frigul, nici usturimea ninsorii pe fata mea. Merg incet, apasat, greu, trist...Urma pasilor mei se sterge astfel incat sa nu imi mai amintesc drumul inapoi..."
In lumina zapezii, ma urmaresti cu privirea de undeva...stii ca este pentru ultima oara...ma pierd in linistea unei nopti de iarna, cu fulgi mari de zapada care imi copera trupul. Nu mai exista nici timp...nici spatiu...
el stie toate astea ?
RăspundețiȘtergere